Rainbow Child

„Domnișoară, dumneavoastră ce culoare vreți să fiți?” Andrieș e cel mai bun prieten al meu. Îmi ține companie în fiecare dimineață, de la 07:45 până la 08:50. În metrou nu pot să fiu prea atentă la ce cântă, dar în timp ce străbat Herăstrăul sunt doar a lui. Cânt încet și fals, mai zâmbesc, uneori mă deprim. De cele mai multe ori muzica lui mă face să fiu melancolică și atunci mă gândesc la tot felul de chestii, de exemplu, cum am băut cu Martha, Peter și Amalia până spre dimineață și peste câteva ore ne-am trezit ca să mergem să vedem parada militară de 1 Decembrie.

„Nimic nu te mai poate schimba, să rămâi de-acum așa.” Ieri, sau poate că alaltăieri, tot în timp ce mergeam dimineața prin parc, am văzut cum iese soarele de printre nori și am lăcrimat puțin. Patetic, știu. Tot sper să se topească naibii zăpada asta și să vină primăvara. Să merg în piață și să cumpăr vreo 30 de lalele și să zâmbesc fără motiv.

„Mă urmărește un gând și parc-aș vrea să scap de obsedanta lui prezență, să-l scot din cap.” Azi nu am fost la cursuri. Nu am vrut. Bine, am vrut, dar mi-am uitat tema acasă și nu avea rost să merg fără ea. Așa că am trecut prin Cărturești (nu cred că am fost pe acolo în ultima lună), m-am uitat la toate cărțile nou-apărute de care eu nu știam nimic, mi-am luat vreo cinci pe care le trecusem pe listă acum ceva timp + un ceai. Nu o să-mi pară niciodată rău că dau (atâția) bani pe cărți. Și nu cred că o să mă pot despărți vreodată de cărțile mele. Mai bine mor îngropată în cărți, decât să le dau.

„Singur când rămân câteodată îmi aduc aminte de-un nume de fată, dar nu-l dau pe azi pentru mâine.” Mi-e dor de Martha și de diminețile în care ne trezeam la 8 și mergeam în bucătărie ca să bem ceai și să mâncăm. A fost cea mai faină perioadă din facultate. Mi-ar plăcea să mă mut/ne mutăm mai aproape de ea. Uneori mi-e așa de dor de ea…

Gata, termin, prea m-a prins berea asta și iar o dau în patetisme.

I’ve been in one of my bad moods today partly for no reason and partly because I’m back. I know I’m acting like a spoiled kid but why the fuck is Bucharest so ugly and so full of stupid people? Yes, yes, I know that no matter where I go there will always be people I won’t like, but still, sometimes I feel like they have all gathered here.

Anyways, I can’t stop thinking about Dublin. It was so much more than I had expected! I felt like I was in a British movie; actually, everything was incredibly British (at least it matched my idea of Britishness). We spent 3 days there and although at one point it felt like we had been there for ages, in fact the time just flew by… one moment we’re walking around St Stephen’s Green and the next moment we’re on the plane, coming back home.

(more…)

I might take lots of portraits from now on

I just love these quiet days when I pamper myself with a cup of tea and a good book. And, of course, it wouldn’t be the same without uRMa

One of the last outings I took with Martha‘s family was at the Wattenmeer, where we walked on water (well, it was a low tide so we walked on mud covered in 1cm of water) and where we decided to drive to Denmark for a quick visit. We were almost at the border so it wasn’t such a big detour.

(more…)