Uneori, din ce in ce mai des in ultimul timp, imi pare tare, tare rau ca sunt fata si nu baiat. Ca sunt mai slaba de felul meu si cu fata de copila de 17 ani. In unele zile mi-as dori sa fiu un tip cat un dulap. Sa fi mers la sala de cel putin 3 ori pe saptamana in ultimii 5 ani si sa imi lipseasca cei 7 ani de acasa.
Asa ca atunci cand m-as plimba linistit cu bicicleta pe pista de biciclete si un dobitoc care asteapta autobuzul cu un picior pe pista m-ar impinge pentru ca probabil am trecut prea aproape de el nu m-as gandi de doua ori inainte sa ma dau jos de pe bita, sa ma duc la el si sa-i trag vreo 3 pumni in fata, inca vreo 3 dupa cap si un picior in burta. Iar apoi m-as urca inapoi pe bicicleta si as pleca mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
M-am saturat sa fiu agresata pe strada si singurul lucrul pe care sa-l pot face e sa-l trimit pe respectivul in pizda ma-sii. M-am saturat sa incerc sa fiu civilizata si sa nu-i deranjez pe cei din jur cand cei din jur se comporta ca ultimele jeguri. Nu mai pot sa stau cu mainile-n san, dar ce naiba pot sa fac in cazuri din astea?
Sunt asa de scarbita, pff!!
.
ionuca 
.
Elena 
Hug!
Doro 
Posibile solutii: o bata de baseball, un bat electric anti-bovine (umane), cursuri de auto-aparare/Krav Maga/injuraturi in farsi, recenta mea carte “Zen and the Art of Cracking Skulls With Bicycle Pumps”, un bodyguard aztec…