Nu mi se pare normal, si nici sanatos, si nici corect, ca eu sa-i trimit un mesaj la sfarsitul lui iunie si el sa nu-mi raspunda. Si sa ma gandesc toata vara la ce face si daca ii este bine. Si sa vina septembrie, mijlocul lui septembrie, si tot sa nu primesc nici un semn. Si intr-o zi sa ma gandesc mult, mult de tot la el si in aceeasi seara sa ma trezesc cu un instant message de la el (“salut”). Telepatie sau ce naiba o fi asta nu trebuie sa existe intre doi oameni care au fost impreuna si mai ales in cazul in care unul dintre ei can’t let go chiar daca stie ca nu e nici normal, nici sanatos si nici corect.

Si mi se pare incredibil de ironic sa ai prieteni de care iti place. Oameni faini cu care te simti minunat, dar pe care nu poti sa-i atungi. Oameni cu care poti sa vorbesti despre orice si sa poti sa porti coroana de Miss Idiot iar ei sa nu se sperie si sa fuga, ci sa te priveasca cu intelegere si sa zambeasca zicandu-si in gand ca “o sa se maturizeze ea odata si odata”. Oameni cu care iesi in oras, cu care iti trimiti mesaje peste mesaje, oameni pe care ii ai atat de aproape si ei de fapt sunt asa de departe.

Iar stupid de-a dreptul mi se pare sa iti placa de oameni cu care te intalnesti de vreo 3-4 ori pe an. Si cand ii vezi sa se bucure, sa te imbratiseze tare, tare de tot, iar tu sa rosesti. Sa povestiti despre tot felul de nimicuri, sa iti puna mana pe umar, tu sa-l impungi cu un deget in burta si sa rosesti iar. Si sa vrei sa-l inviti la un ceai, o bere, whatever, dar sa taci ca o vaca in numele unei prietenii inexistente pe care nu vrei sa o “strici” si in numele unui principiu cat se poate de stupid (“eu nu ma bag cu forta in viata nimanui”). Asa ca va despartiti cu zambetul pe buze si sa va promiteti sa va vedeti mai des, sa va sunati si sa iesiti in oras. Normal ca nici unul nu va suna, stiti asta din momentul in care ati spus “pa, ne vedem!”. Iar data viitoare cand va intalniti se repeta acelasi scenariu, aceleasi imbratisari, aceleasi “imi pare asa de bine sa te vad”-uri, aceleasi promisiuni la despartire.

Ma duc sa ma inchid in casa si sa nu mai vad/cunosc pe nimeni. Mi-a ajuns.