Cum sa NU circuli cu bicicleta
29 Jul
Baia Mare, oras mic de provincie in care nu se intampla nimic, oh ce plictisitor e aici, ce lejer e pe strazi, ce de biciclisti, ce fain te poti da cu bitza – am tot spus blablaurile astea si chiar le-am crezut. Pana azi.
Biciclesc in Baia Mare din primavara si mereu mi s-a parut un paradis al biciclistilor. Ii vedeam cand pe strada, cand pe trotuar, facandu-si singuri regulile. In Bucuresti nu mi-am permis niciodata sa trec pe bicicleta pe la vreo trecere de pietoni, nici daca avea semafor. Stiu cum sunt soferii acolo si imi era frica. In plus, regulamentul spune clar ca atunci cand vrei sa traversezi, biciclist fiind, pe la o trecere de pietoni, trebuie sa te dai jos de pe bicicleta si sa mergi pe langa ea.
Dar in Baia Mare nici vorba de asa ceva. Biciclistii sunt ba pe strada, ba pe trotuar. Nimeni nu-i claxoneaza, li se da prioritate, ce mai, conditii super de biciclit. Iar daca pana acum ma dadeam jos, cel putin la trecerile marcate, dar fara semafor, uite ca am nu am mai ascultat de partea mea nemteasca si m-am lenevit, trecand ca o floare pe bicicleta la orice trecere de pietoni.
Azi bicicleam linistita in drum spre serviciul mamei, ascultam Nouvelle Vague si fredonam, cand am ajuns la un bulevard relativ mare, pe care m-am hotarat sa-l trec pe bicicleta. In fata mea erau niste pietoni, asa ca venind de pe straduta am pedalat repede ca sa-i ajung din urma. Normal ca m-am uitat in dreapta, dar masina aia alba era asa departe de mine, aveam timp sa trec. Si cand eram la jumatatea trecerii aud frane si vad cu coada ochiului cum masina alba da in mine. Cad jos, ma ridic repede; traficul era oprit, nu se auzea nici un sunet, cel din masina a coborat incet, dar pana sa ajunga la mine deja erau vreo 3-4 neni acolo: unul mi-a dat ochelarii, unul mi-a ridicat bicicleta si unul a vrut sa-l bata pe sofer. Noroc ca a aparut politia si a rezolvat situatia.
Inca nu intrasem in starea de soc asa ca am putut sa le spun ca nu ma doare nimic si ca a fost vina mea. M-au dus la Urgenta pentru ca trebuia ceva constatare de la medic pentru procesul verbal. In masina politie mi-am dat seama de ce s-a intamplat de fapt si am inceput sa plang. Nu am nimic rupt, nu m-am lovit la cap, m-am julit doar la picior si la cot si inca ma dor muschii de la piciorul stang, cel in care a dat masina. Ma consider cat se poate de norocoasa.
Politistii s-au purtat foarte fain cu mine, mi-au spus ca am gresit, ca nu e voie sa traversez pe bicicleta, m-au incurajat. Nu credeam ca sunt asa de treaba, poate din nou am fost norocoasa si am dat peste un echipaj cu suflet. La sectie am dat declaratie, am tot semnat chestii, am facut si o schita a accidentului, iar la final am primit doar un avertisment. Norocoasa din nou.
Nenea care m-a lovit cred ca era si el in stare de soc; cert e ca nu s-a uitat deloc la mine si nu mi-a adresat nici un cuvant. Stiu ca eu eram de vina, dar ma asteptam macar la un “esti bine?” din partea lui. Repet, el nu avea nici o vina, dar cred ca nici atent nu era. Erau oameni pe trecere, avea vizibilitate 100% asupra ei, iar pe mine m-a lovit cand deja eram cu jumatate de bicicleta pe cealalta banda. Nu il invinovatesc cu nimic, ci ma gandesc ca daca ar fi fost el mai atent, ca eu sigur nu am fost, as fi scapat doar cu o injuratura. Dar dupa cum mereu imi spune mama, eu trebuie sa ma pazesc, sa nu astept sa ma fereasca soferii, asa ca rau am facut cand am crezut ca macar o data o sa ma fereasca si ei.
E clar o lectie pe care trebuia sa o primesc. Daca as fi tinut inca la principiile mele vizavi de regulile de circulatie, clar nu as fi trecut prin asta. Acum nu-mi ramane decat sa-mi promit ca nu o sa ma incalc vreo regula, oricat de tare ma grabesc sau oricat de lene mi-ar fi sau indiferent de cata lume o incalca. Normal ca si traversand regulamentar se putea intampla acelasi lucru, dar atunci sentimentul de vinovatie nu m-ar mai apasa atat de tare.
Maine imi duc bicicleta la reparat (roata din spate e cam indoita), dar pana cand e gata o sa circul cu Pegasul si o sa ma dau jos de pe el la orice trecere de pietoni, oricat de mica ar fi. Azi am avut noroc, dar nu vreau sa intind coarda.
maaai
ai grija. eu sunt incepatoare si mai prudenta acum, recunosc ca prefer sa mai astept, sau sa ma dau jos rapid, iar cu muzica nici nu am curaj…
oricum, ochii in paispe. uff
si da, din pacate am vazut ca biciclistii sunt numarul 1 la incalcat reguli.
Bine ca esti OK si ai ramas doar cu o lectie. Dar vezi ca nici mersul pe bicicleta cu muzica in urechi nu este prea sanatos. Sper ca nu-l practici si prin Bucuresti…
Ai grija si spor la reparat
Ioana, noroc ca nu s-a intamplat mai mult!! Noroc ca esti bine! Cred ca asta a fost un soc. Iti scriu mai mult in curand. xx
@ puck: mi-am promis solemn ca de azi inainte sa nu mai fac parte din gasca “acelor” biciclisti
@ Corwin: o lectie nu neaparat binevenita, dar importanta
Cat despre muzici, mi-e cam greu sa ma las, o sa vad cum rezolv problema asta.
@ Meli: da, socul a fost mare. Mi-a luat vreo 3h ca sa-mi revin.
Mă bucur că eşti bine. Să ai grijă de acum încolo. Bine că n-a fost mai rău. Păcat şi de bicicletă, dar presupun că se repară.
Eu nu merg cu bicicleta în oraş. Mă gândeam să-mi iau una în Cluj, dar sincer din cauza unor chestii ca asta mi-e cam frică. Poţi s-o păţeşti fie că e greşeala ta sau a şoferului. Mai greşim şi noi, nu doar şoferul.
Încă o dată mă bucur că eşti bine.
ma bucur tare ca esti ok. ai mare grija, te rog. mie mi-a murit un prieten acum cativa ani, lovit de un tir cand mergea pe marginea strazii pe bicicleta.
@ ZuZu: normal ca chestii din astea se intampla, dar chiar se ne ferim o viata de ce ne place doar pentru ca “se intampla sa…”?
@ jane: ioi, te rog nu-mi mai spune de chestii din astea
Noah, te-au dat la ziar![:-\](http://rainbowchild.ro/wp-content/plugins/ym_smilies/images/yahoo_question.gif ":-\")
” -
http://www.emaramures.ro/Stiri/22935/ACCIDENTE-Biciclisti-raniti-in-Baia-Mare-si-Sighetu-Marmatiei
Si evident ca emoticonul nu a aparut cum trebuie.
@ L.: ma rog, singura parte ciudata e aia cu “politistii continua cercetarile”. Wtf?! In fine.
apropo de tiruri…zici ca nu vrei sa stii, dar na, si eu mai circul cu biţa pe drumuri, asa ca daca eu am vazut, sa povestesc si altora…
si am vazut acum o luna-doua un accident in care o biciclista a murit calcata de un tir. nici nu a fost vina ei.
si alta chestie, chiar ma gandeam, cand am fost ultima data cu bicicleta, pe sosea circulata, la cat de important e, in situatia asta, sa auzi bine ce se intampla in jur. ca te mai claxoneaza cate unii (in general cu numar de B), probabil si negandindu-se ca totusi auzi altfel decat ei, decat ca din interiorul masinii. cand, de fapt, tu îi auziseşi demult venind. trebuie sa compensezi cu ceva lipsa oglinzilor. de aia mie mi-ar fi frica sa merg asa cu muzica in urechi. iar sa trec pe bicicleta o trecere de pietoni nu mi-a trecut prin cap vreodata, pur si simplu.
oricum, ai grija. si probabil o sa ai mai multa decat mine, ca eu n-am patit-o.
Iti spun si eu ca ma bucur ca n-ai patit nimic
Si iti spun si sa lasi naiba muzica atunci cind mergi pe bicicleta, macar in Bucuresti, pentru ca poti s-o patesti. Nu crezi ca fara casti in urechi l-ai fi auzit si pe asta venind?
@ morbo, Eugen: dar nu dau muzica tare! Nu sunt chiar asa de tampita. E in surdina, ca un alt zgomot al strazii, doar ca unul placut.
iti dai seama ca daca erai in buc era nasol rau de tot.nu vreau sa sune aiurea, dar stick to the rules, girl :/ im glad u’re ok.hugs.
ma nene da laasati-o ma mai moale, nu mai ziceti cai vina voastra fiti si voi mai duri pa biciclete mai tari in ghidon. Ca daia da iama in voi soferi. Pai da voi credeti ca cu mine soferi din Bucuresti (soferi lu peste drifteri lu peste) au tupeuu sa dea drumu la radio in masina. Pai sa stiti ca daia da in voi ca va vede ca nu sunteti atenti. Fiti atenti la ei si cu tupeu in ghidon si o sa va ocoleasca. Ca o mai fi unu mai tupeist asta e, oricum le e lene sa sa dea jos din masia si sper daca nui la vreunu lene sa dea jos la mine sa vezi ce ipun bicla de gat.
Sa fiu mai tupeista ca data viitoare sa nu mai ajung pe picioarele mele la spital? Nu, merci!